Moscova nu crede în lacrimi

1.Colapsul lumii unipolare

În 1944, odată cu înfrângerea inevitabilă a puterilor Axei, Aliații s-au întâlnit pentru a stabili un nou sistem monetar-sistemul Bretton Woods. SUA deținătoare a peste 60% din aurul mondial a propus dolarul ca monedă de rezervă globală susținută de aur. SUA controla dolarul și ,astfel ,deținea controlul regulilor economiei mondiale și acces liber la piața de materii prime globală. Apar FMI și Banca Mondială,două instituții prin care elitele  financiare occidentale (nefiind exclusiv americane) scriu regulile economiei mondiale și reușesc să își asigure acces la resursele oricărei țări-un tip de cucerire "soft power",împrumuturi contra acces preferențial la resursele și bogățiile țării respective,o modelare a economiei acesteia astfel încât să rămână în zona de influență și dependență occidentală. Unde FMI și Banca Mondială nu reușeau să impună "democrația liberală",aceasta se implementa via CIA ("revoluții colorate","primăvara arabă", istoria schimbărilor de regim din America Latină ). Și astfel s-a trecut de la Pax Britannica la Pax Americana.

URSS (unul dintre Aliați),deși a participat  la conferința de la Bretton Woods,a refuzat să ratifice acordurile finale numind instituțiile (FMI ,Banca Mondială) pe care elitele americane le-au creat drept „filiale de pe Wall Street”. În 2022, URSS a încetat să existe ,nu și imperiului dolarului -"ordinea internațională bazată pe reguli"- ,iar războiul din Ucraina reprezintă trigger-ul pentru trecerea de la Pax Americana la Pax Asiatica sau Euroasiatica, o ordine mondială multipolară, în care dolarul nu mai este unica monedă de rezervă.

Refuzul URSS de a accepta sistemul Bretton Woods a reprezentat începutul Războiului Rece. Din acel moment,elitele americane au considerat comunismul drept cea mai mare amenințare. URSS și China, spații vaste, bogate în resurse, erau ținute în afara razei de acțiune a acțiunii occidentale din cauza comunismului/socialismului. Tocmai pentru că erau țări socialiste, sistemul lor financiar, economia și resursele naturale erau ferm sub controlul statului.Cum le poți accesa? Schimbi ideologia comunistă? Nu, aduci democrație, schimbi regimul și îl faci penetrabil.Situație Rusiei din anii ' 90  este exemplul perfect. Sub conducerea lui Elțîn,un lider slab,Rusia și vastele ei resurse  deveniseră un adevărat festin regal pentru elitele financiare occidentale (perioada Harvard boys). Privatizări rapide și catastrofale pentru Rusia,"binefacerile" politicilor FMI (austeritate, șomaj, reducerea finanțării pentru sănătate și învățământ), nașterea unei clase de oligarhi corupți, loiali Vestului care îi și finanța (Hodorkovski și alții) și inevitabilele ong-uri. De ce ong-uri? Pentru că au un rol fundamental în implementarea noilor valori societale și în pregătirea unei pături de analiști, experți, specialiști în diverse tipuri de politici care,la rândul lor,influențează politicile statului și ale instituțiilor publice în domenii strategice-sanatate,economie, învățământ, mergând până la influentarea votului prin asumarea rolului principalul în procesul de validarea a  bazinului de candidați acceptați- batalioane moderne de "kingmakers". Este pervertirea supremă a democrației liberale,potențialul de ingerință al ong-urilor în influențarea și modelarea, din interior,a altor țării fiind remarcat și folosit de către serviciile secrete. Nu de puține ori,ong-urile americane au fost față "caritabilă" a CIA-ului.Condiția sine qua non pentru această cucerire fără gloanțe este existența "societăților deschise" ,cele atât de des invocate de Soros.Dacă expunerea situației Rusiei din anii '90 vi se pare mult prea abstractă, examinarea situației României din ultimii ani se poate dovedi utilă..
Spre deosebite de societatea românească, cea a Rusiei a regăsit resurse  să întrerupă această spirală a distrugerii, sprijinită de partea naționalistă KGB-ului- Putin a fost inventat.Acesta s-a dovedit o alegere bună și a reușit în 20 de ani să aducă Rusia la masa puterilor lumii, să vindece urmele umilitorilor ani '90 și, în ultimă instanță, să pună punct ordinii mondiale unipolare ,deci a hegemoniei americane. Ucraina, din nefericire,este prea mică, chiar și mare fiind, pentru un joc la acest nivel, iar distrugerea ei va conta prea puțin.În acest război amplu,purtat pe toate palierele,economic în primul rând, nici SUA,nici China și nici Rusia nu își permit o înfrângere decisivă. Războiul Rece a fost ideologic-comunism vs democrație-,dar acest nou Război Rece 2.0 ,deși prezentat ca fiind o luptă a ordinii liberale împotriva regimurilor autocratice (China, Rusia),a societăților  deschise împotriva celor închise,nu este altceva decât o competiție pentru acapararea  resurselor,SUA neavând nicio problemă ideologică să colaboreze cu alte regimuri non-democratice, dacă îi este profitabil (Arabia Saudită,un exemplu). Dacă aceste regimuri autocratice şi-ar deschide porțile împărăției pentru nestingherita îndestulare a elitelelor financiare occidentale, toată această luptă "sfântă" pentru democrație ar înceta..

Revenind la sistemul Bretton Woods,în anul 1971 ,Nixon a anulat convertibilitatea dolarului în aur, transformându-l într-o monedă fiat.Aceasta a fost soluția găsită de America pentru a avea mai mulți bani,fără a fi nevoită să mărească taxele,după ce războaiele din Coreea și Vietnam se dovediseră prea costisitiare. Așa a început  "petrecerea" ale cărei cioburi sparte le strângem noi acum. America a început să ofere "securitate” țărilor bogate în petrol, iar acestora li s-a cerut să-și vândă petrolul exclusiv în dolar. A fost actul de naștere al petrodolarului.Națiunile care desfășurau comerț în dolari s-au trezit cu hârtii verzi,neconvertibile în aur,susținute doar de "increderea în America".Întrucât SUA era cea mai puternică țară din punct de vedere militar, aceste națiuni nu puteau face nimic decât să accepte acea decizie unilaterală.  Fiecare țară avea nevoie de petrol, deci trebuia să se asigure că va avea dolari pentru a plăti țările producătoare de petrol-cererea globală pentru dolar era asigurată. Prin urmare, America a purtat războaie nesfârșite pentru a menține dolarul ca monedă de rezervă globală și pentru a se asigura că națiunile își mențin economia deschisă pentru exploatare.
După căderea URSS-ului,în ultimii 30 de ani,toate conflictele purtate de SUA au fost cu și în țări care aveau rezerve de petrol (Irak, Libia) și care ar fi putut periclita supremația dolarului,iar democrația a devenit "religia"  sub egida căreia s-au desfășurat aceste cruciade moderne. Globalizarea a fost vehiculul care a  transportat democrația prin lume extinzând imperiul american al dolarului.

Cu dolarul monedă fiat ,dar și monedă de rezervă globală, America poate tipări o sumă aproape nelimitată de dolari fără teamă de hiperinflație.Acești dolari sunt apoi folosiți pentru a cumpăra bunuri și servicii reale de la alte națiuni.Rezerva Federală (o bancă centrală privată) și guvernul SUA lucrează, de asemenea, mână în mână pentru a oferi bani corporațiilor americane sub formă de granturi și împrumuturi.Aceste corporații folosesc apoi dolarii gratuiți pentru a cumpăra active și materii prime. NATO este brațul armat al imperiului care are rolul de a menține cererea globală de dolar,acolo unde FMI și Banca Mondială eșuează. Producătorii de arme nu sunt mai periculoși decât Rezerva Federală, Wall Street și alte organizații controlate de elite.

În 1978, Nixon și Kissinger au normalizat legăturile cu China,pe fondul tensiunilor cu Moscova și începutul declinului URSS, care se va si destrăma după pierderea războiului din Afganistan  Un moment important care avea să fie piatra de temelie a dezvoltărilor ulterioare,1978 fiind anul în care China a introdus primele reforme economice. Este important de amintit faptul că prin anii ’70, atunci când și-a început spectaculoasa ascensiune economică, China era una dintre cele mai sărace țări din lume. La acea vreme, PIB-ul său pe cap de locuitor al Chinei era de doar o patruzecime din cel al SUA și doar o zecime din cel al Braziliei.Odată cu instaurarea acestor reforme, piața internă a fost redeschisă investitorilor străini, după decenii de izolare. China a dobândit, astfel, accesul la tehnologiile avansate ale Occidentului, cât și la cele ale Japoniei și a reușit să atragă un volum imens de capital occidental. Din acest moment "petrecerea"  începută odată cu transformarea dolarului în monedă fiat s-a transformat într-o orgie...China a devenit fabrica lumii, toata producția și industriile occidentale s-au mutat în Asia, oferind beneficii mult mai mari capitalului occidental, dar societățile acestor țări vestice au devenit simple economii de consum. Economii rentiere,așa cum le numește profesorul Michael Hudson. Blocajele din pandemie au arătat că Vestul  nu mai produce nimic,de la medicamente până la șlapi, totul este "made in China". Sub spectrul Imperativului costurilor de producție mai mici sau/și al lacomiei, externalizarea producției în China a determinat dezindustrializarea Americii și a Europei,accentuată de automatizare. Rezultat? Creșterea șomajului, modificări ale structurii sociale, fenomene migratorii ale forței de muncă (vezi România),dependența de țările producătoare de bunuri,demografie în declin și preocuparea pentru teme marginale (LGBTQ, #metoo) în timp ce dezbaterile reale sunt complet ignorate. O societate occidentală captivă în retorica despre sexul îngerilor în timp ce "turcii" sunt deja la porți..Economiile occidentale au ajuns controlate de o elită financiară care trăiește din rentele asigurate de monopoluri ( asigurări, chirii ,vaccin etc),iar democrația mult clamată s-a transformat într-o plutocrație veritabilă. Elitele propun clasa politică, determină agenda și produc evenimente interne si internationale profitabile propriilor interese. Votul,  mecanismul vital într-o democrație, și-a pierdut rolul de veritabilă selecție, ci a devenit o operațiune de legitimare a unei figuri  politice deja selectate  de către elite.

În epoca sa de declin, Roma devenise o societate de consum, dependentă de producția din provincii și de munca sclavilor, dominată de elite care acaparaseră toată bogăția. Inegalitate,sărăcie, inflație, decadență, declinul familiei ca punct central  al societății romane, scăderea dramatică a natalității, dependența cetățenilor de  rentele statului. Sună familiar? Mai mult de 200.000 de cetățeni romani primeau regulat rații de pâine din depozitele publice.Din cele 365 de zile ale unui an,mai mult de 200 erau considerate sărbători publice, 93 dintre acestea fiind destinate jocurilor (lupte de gladiatori,jocuri).Pâine și circ.Panem er circenses.Cetățenii romani încetaseră să se preocupe pentru propria bunăstare, ei trăind din bunăstarea cetățenii  dependentă ,la rândul ei,de producția din provinciile imperiului. Astfel, ocupându-și timpul cu jocuri și alte lucruri mărunte, cetățenii romani au devenit amorțiți, incapabili să își apere granițele imperiului, sarcină transferată către  mercenarii germanici care au sfârșit prin a jefui Roma. Amorțirea cetățenilor s-a dovedit ireversibilă. Nu barbarii au fost cauza căderii imperiului roman, ci decadența societății și proliferarea unor elite incapabile să lupte pentru altceva decât propria bogăție.Imperiul a devenit un simplu vehicul al acestor elite,. Cercul vicios a continuat:au fost angajate cheltuieli militare enorme (care au grăbit căderea Romei) pentru a învinge inamicul exten când, în fapt, imperiul se prăbușea din interior. În concluzie, istoria pe care noi o trăim nu este nouă. S-a mai întâmplat. Altora,nu nouă ..

Cronologia devine cu adevărat relevantă în anul destrămării URSS-ului în 15 state noi. Destrămarea acestui ultim imperiu european a fost atât o lecție pentru China, obsedată să nu repete destinul sovietic  deoarece Statele Unite și aliații săi s-au bucurat la sfârșitul Războiului Rece că au stopat răspândirea comunismului,dar și o dublă oportunitate. Situată în Asia Centrală, China a început să joace un rol complex în comerțul global din perioada post-sovietică și a început o campanie de îmbunătățire a relațiilor cu vecinii din Asia de Est, fostele republici sovietice.În aprilie 1996, liderii Chinei, Rusiei, Kazahstanului, Kârgâzstanului și Tadjikistanului s-au întâlnit la Shanghai pentru a semna un acord de retragere a forțelor militare de la fosta graniță chino-sovietică și de a oferi un mecanism de soluționare a problemelor de frontieră cu noii săi vecini independenți.
Acordul a dus la formarea celor Cinci din Shanghai, care aveau să devină Organizația de Cooperare din Shanghai (SCO) în 2001, odată cu adăugarea Uzbekistanului (tot de atunci au fost admise India și Pakistanul ca membri). A fost actul de naștere al Eurasiei,sarcina filozofiei eurasianismului revenindu-i lui Aleksandr Dughin. Iată ,deci, căderea URSS-ului a permis Chinei să devină figura dominantă a Asiei. Cel de-al doilea pilon al puterii gigantului chinezesc a reprezentat-o prezența capitalului occidental. Abili,chinezii au stabilit drept condiție de acces pe piața sa cedarea controlului de către proprietari sau a tehnologiei prin intrarea în aranjamente de tip "joint venture" dezavantajoase cu entități locale. Acesta este,în opinia mea,cel mai mare transfer de informație și tehnologie din istorie,desfășurat în condiții pașnice. Este halucinant și a ajutat China să facă salturi uriașe numai și numai pentru a se poziția acum în prima linie a contestării supremației occidentale! Cine a ajutat China să devină egalul Occidentului? Occidentul,mânat de lăcomia elitelor sale!  S-au purtat războaie pentru mult mai puțin decât suma patentelor predate benevol de către occidentali în mâinile chinezilor. Ar fi ajuns China challengerul Americii și fără acest uriaș transfer de proprietate intelectuală? Da,dar i-ar fi trebuit probabil încă un secol...Învățând din greșelile altor țări colonizate de capitalul occidental,China a reușit în toți acești ani în care s-a dezvoltat spectaculos să mențină relațiile comerciale sub semnul asimetriei Condițiile de acces pe piața chineză, tarifele, respectarea normelor de poluare sau siguranță, toate sunt dezechilibrate: un autoturism de import era tarifat cu 2,5% în SUA, dar cu 25% în China. Se poate muta producția în țara asiatică, dar ceva important trebuie cedat la schimb.

În 2012, Wang Jisi, un savant influent și fost decan al Școlii de Studii Internaționale de la Universitatea din Peking, a conturat o strategie pentru un impuls economic și diplomatic masiv către vest pentru a construi un pol de putere în Eurasia.

Supranumită "March West” (Marș spre Vest), strategia a fost un răspuns la repoziționarea americană față de Asia de Est (prezență militară americană, alianțe) și multe dintre ideile sale au stat la baza " The Belt and Road"  (Noul Drum al Mătăsii) ,proiectul emblematic de politică externă al lui Xi, care a fost dezvăluit în Kazahstan în 2013. Anul lansării proiectului BRI a fost un an de cotitură. Nu găsesc întâmplătoare  apariția Euromaindanului ucrainean în anul 2014,transformarea Ucrainei într-o țară de facto NATO, implicarea SUA și toate evenimentele care au condus spre pandemie, războiul din Ucraina și, în final, împărțirea lumii în două blocuri antagonice-un imperiu al dolarului ,Vestul colectiv, și Eurasia, Sudul Globală După alte încercări eșuate, 2013 a fost anul în care trenul a plecat din stație..De atunci, BRI a lansat proiecte în America Latină, Africa și Eurasia în valoare de sute de miliarde de dolari. A permis, de asemenea, Beijingului să-și extindă influența rapid,iar lipsa apetitului părții chineze pentru a schimba regimuri și ideologii și de a aduce democrația, a făcut acest Nou Drum al Mătăsii un proiect de globalizare mult mai atractiv decat colonizarea americană prin democrațizare  liberală, ong-uri,drepturi ale comunității LGBTQ ,FMI etc..Pentru Occident,globalizare a fost vehiculul care a transportat "democrația" în toată Lumea . Democrația a devenit sacrosanctă, ulyima nouă religie.O cruciadă modernă, egală în ipocrizie cu cele medievale: pornită sub auspicii principiale,  s-a transformat într-un jaf al resurselor, necesar pentru menținerea supremației  imperiului american. Un eșec care a condus la conflicte civilizationale așa cum prevăzuse Huntington, foarte multe societăți fiind interesate de occidentalizare, modelul de viață occidental fiind atrăgător, dar nu și de democratizare.Cel mai elocvent este islamul ,profund incompatibil cu democrația vestică, dar și Rusia și China, societăți prin definiție autoritare ,destinate anarhiei și dezintegrării în alte condiții.

După căderea URSS-ului,SUA a devenit hegemonul mondial.Paradoxal,niciun adversar nu erodează mai rapid un imperiu decât...lipsa oricărui adversar. Preocupată de menținerea și extinderea puterii sale, a fost permanent atentă să rămână prin forță militară sau soft power singura opțiune pentru restul lumii, inclusiv Europa, văzută mai mult ca un vasal decât un partener egal. Puterea sa venea din puterea dolarului și din controlul comerțului cu petrol. Toate țările au nevoie de el,nu-i așa? Știți care este țara cu cel mai mare necesar de petrol si gaz? China! Unde au avut loc intervențiile militare americane și ale NATO în ultimii 30 de ani? Majoritar, în țări care aveau petrol. Tactica americană nu este complicată, dar s-a dovedit foarte eficientă și imită perfect politica romană de control a granițelor. În momentul în care Imperiul roman nu a mai  putut să-și controleze granițele, a făcut în așa fel încât nimeni să nu le poată controla-o tactică lose-lose. America, prin brațul ei armata, NATO, a precedat similar. Irak o țară împărțită și distrusă de razboi, Libia,altădată o țară prosperă, trăiește într-un război civil perpetuu în ultimii zece ani, Damascul,oraș vechi ,mai antic decât antichitatea, dacă îmi este permisă figura de stil, este ruinat-după cum spuneam, lose-lose. Explicația intervențiilor armate americane suportă nuanțe. În primul rând, menținerea activă a amenințărilor, protectoratul american fiind necesar: în Asia, Coreea de Nord și China, în Europa, Rusia,în Orientul Mijlociu, Iranul. Deși înființată ca o alianță împotriva URSS-ului, NATO a continuat să se extindă, evident pentru a asigura protecția europenilor de Rusia, urmașa sovietică. În al doilea rând, a intervenit militar în țări unde supremația petrodolarului era pusă în pericol-Libia,unde Gaddafi avusese ideea trăznită a înlocuirii dolarului cu dinarul african sau în Irak,unde vechiul lor aliat împotriva Iranului îi crescuseră aripi de independență și făcea comerț în euro,nu în dolari.Siria,măturată  de valul "primăverii arabe" care a reușit să aducă haosul în toată lumea arabă,petrol, rute comerciale vitale, refuzul instalării unor conducte de gaze și soarta ei a fost scrisă-un război fără sfârșit. După ani de conflict, putem concluziona că implicarea Rusiei în anul 2015 a schimbat echilibrul de putere în zonă. Interesantă cronologie-Rusia,deși inițial ezitantă,a intervenit după Euromaindanul din 2014 și confiscarea Crimeei. Cred că a fost prima dată în mulți ani,când America si-a amintit de existența Rusiei.Este posibil să și am dreptate pentru că în exact aceeași perioadă au apărut acuzațiile de colaborare a lui Trump cu Moscova, amenințarea "măsurilor active" și a  implicării rusești în alegerile din SUA. În al treilea rând, întâmplător, dar mai degrabă nu, toate țările care au fost "democratizate" militar sunt dispuse pe Noul Drum al Mătăsii. Nu este nevoie să atunci în aer tot proiectul ,ci este suficient să transformi câteva țări în teatre de război pentru a anula potențialul economic-Afganistan,Siria, Ucraina..În al patrulea rând, dacă țara este Rusia sau China,iar nu Irak, și este sinucigaș să o bombardezi, devii inventiv și sădești focare de conflict în jurul țării respective. Dacă nu poți stârni războaie, poți oricând încerca să impui conducători ostili la conducerea țărilor vecine sau să înarmezi organizații non-statale de tip Al-Qaeda sau ISIS care sunt capabile să paraziteze orice structură statală .Un exemplu? Rusia și încercările de "revoluții colorate" nereușite (Belarus,Kazahstan) și reușite (Ucraina). Un alt exemplu? Afganistanului, punct-cheie pe Drumul Mătăsii,având graniță comună atât cu Iranul, cât si cu China, dar și cu fostele republici sovietice. Granița Chinei cu Afganistanul musulman o reprezintă privincia Xianjing,locul unde trăieşte populația turcă uigură (musulmani),deci un risc mare pentru un potențial conflict separatist și de influență a islamului radical. Între 1990 și 2010,au existat în zonă atentate teroriste și o mișcare separatista,mișcarea de independență a Turkestanului de Est. Pe 21 iunie, în SUA, a intrat în vigoare o lege care prevede interzicerea importurilor de produse din provincia chineză Xinjiang dacă firmele producătoare nu dovedesc că nu recurg la muncă forţată. Cu toată considerația pentru drepturile omului, puritanismul și maxima moralia de care se face purtătoare lumea occidentală, nu am sesizat indignarea internațională și refuzul comerțului cu Arabia Saudită sau Qatarul când acestea au condamnat la înfometare copiii din Yemen / au tranșat ziariști în ambasada din Istanbul/  au sponsorizat grupări teroriste. Ba chiar s-au făcut poteci spre ei pentru cumpărături...În concluzie, nu morala mână în luptă SUA pentru a interzice produsele uigure, ci dorința de a exploata vulnerabilitatea Chinei în această privință. Cu produsele refuzate la export, Xianjing devine mai sărac, unde este șomaj toată lumea își amintește de etnie și religie, iar extremismul găsește un teren fertil..

În fapt, noua dimensiune a comerțului între Xianjing (China) și SUA anunță viitorul: singurele țări(zone) cărora li se permite participarea la schimburile comerciale internaționale sunt cele pe care America le validează, în funcție de adoptarea democrației liberale,drepturilor omului etc sancțiuni economice pe criterii morale. Exact această situație s-a întâmplat cu Rusia, în fond UE sau SUA nu sunt în război cu Rusia și, totuși, sancțiunile există. Eu,America, decid cine are voie să vândă și să cumpere în dolari. Ce va rezulta? Două lumi paralele două lanțuri de distribuție paralele, imagini în oglindă. NATO, G7 vs Organizația de la Shanghai, BRICS, și G8 ruso-chinez. Dai afară Rusia din sistemul Swift, Moscova si Beijingul își generează propriile sisteme tip Switf. De ce face SUA toate aceste mișcări? Trece la deglobalizare, pentru că, în acest moment, principala beneficiară a globalizării este China. De ce a trecut la o demolare controlată a imperiului dolarului? Pentru că este inevitabilă căderea lui,dar dacă în fruntea prăbușirii se va așeza China sau Rusia, SUA nu îi rămân prea multe șanse, in schimb dacă ea însăși controlează demontarea, va putea controla total unul din cele două blocuri nou formate.

O scurtă explicație: perspectiva pe care o invoc în acest articol nu este  una morală. Nu descriu o luptă a Binelui cu Răul, nu stăpânii Dreptății încerc să îi găsesc eu,ci perspectiva păcii în detrimentul războiului. Când Cezar a ajuns în Galia, nu a fost oprit de morbul moralității și al eticii în a se folosi de disensiunile dintre triburile indigene pentru a le slăbi sau pentru a susține o facțiune împotriva alteia pentru ca ,în final, să cucerească toată Galia. Nouă ni se par toate acestea noi.Nu sunt .Când SUA/Occidentul vor să slăbească Rusia din interior și îl susțin pe Navalnîi, istoria nu se oprește, a mai văzut acest tip de acțiune de o mie de ori..Când Europa, dominată de curentul euroatlantismului ,impune sancțiuni Rusiei care vor sfârși prin a o arunca pe ea însăși într-o stare de vasalitate față de SUA și de irelevanță pe scenă lumii, istoria nu se oprește-a mai văzut popoare,imperii,orașe care s-au sinucis. Misterul rămâne în rescrierea istoriei prin aceleași greșeli...

Revenind în prezent, pe 28 iunie începe la Madrid summit-ul NATO. În premieră, au fost invitate Coreea de Sud și Japonia. Chiar și un observator netalentat, se gândește la China și Taiwan. Interesul Americii în zona asiatică unde își dispută supremația cu China este justificat,expansiunea acesteia din urmă este rapidă ,țintind să detroneze SUA de la cârma comerțului din Pacific. Dar Europa? Țările NATO europene ,mai precis. De ce și-ar asuma și o confruntare asiatică? Amorală în acțiune, America își respectă interesele. Extinderea NATO îi hrănește complexul militaro-industrial și îi dă posibiltatea să controleze țările ostile,tăierea gazului rusesc face loc gazului său scump,livrarea armelor europene către Ucraina lasă aceste țări dependente de forțamilitară a SUA. Are sens  ce face Washingtonul. UE, în schimb, a permis, a insistat chiar, pentru distrugerea propriilor economii, în special a Germaniei, prin tăierea gazului rusesc. Cu puțina industrie rămasă, Europa nu va produce competitiv ,ci scump. Vor urma recesiunea, șomajul, raționalizarea, tulburări sociale, extremism. De ce ai insista să participi la o cursă kamikaze? Pentru SUA care nu va ezita să înghită euro și ultima urmă de bunăstare europeană pentru a se salva pe sine? Este un plan Marshall în marșarier.

Se fac eforturi mari pentru a fabrica un conflict civilizational între Europa și Rusia. Nu există. Kievul poate arde toate cărțile lui Dostoievski, cultura rusă este parte a culturii europene, iar rușii,prin prezența în istoria comună în ultimii 400 de ani,prin creștinism și prin revendicarea ca a treia Romă,aparțin culturii comune europene și nu poate fi decretat altfel de la Bruxelles, de vreo vremelnică Ursula. În ciuda prea des invocatei  unități europene, expedierea Rusiei spre Asia nu face decât să adâncească ruptura europeană-între Est și Vest, catolicism și ortodoxie, Roma și Bizanț au fost mereu tensiuni,iar tocmai acestea sunt exploatate de către Londra și Washington. Marea Britanie, singura țară care nu primește o moleculă de gaz rusesc, cu serioase de menținere a unității (Irlanda ,Scoția) își urmărește propriul interes,iar pacea nu este unul dintre el. De câte ori a apărut Boris Johnson la Kiev,de atâtea ori negocierile de pace au fost abandonate. Care este interesului Marii Britanii? Vă invit să studiați istoria ,de la cele două războaie mondiale până în prezent. Cred că acela care reușește să identifice o singură ocazie când Londra și-a verbalizat cu sinceritate interesul, ar merita premiul Nobel..Ei bine,Londra împreună cu Polonia și țările baltice realizează echipa dură, motorul intereselor americane ,pe când Germania,Italia și Franța au o abordare mai nuanțată. Polonia speră, probabil, la refacerea vechii sale străluciri ,încurajată de tratatele de graniță liberă semnate cu Ucraina. Sau poate discursul lui Zelensky de la Davos să o fi încurajat:"când fiecare dintre țările partenere sau orașele partenere sau companiile partenere va avea oportunitatea - cea istorică - de a prelua patronajul asupra unei anumite regiuni a Ucrainei, oraș, comunitate sau industrie".Lasă loc pentru o virgulă mare cât recâştigarea Galiţiei? Aproape că da..Acum a venit momentul Lituaniei și a ultimei realizări:oprirea tranzitului mărfurilor rusești către Kaliningrad.Voi lăsa spațiul liber pentru că mă declar învinsă de Lituania.Deși ai intrat în NATO semnând că nu vei bloca traficul între  Rusia și Kaliningrad și deși UE ți-a dat în scris exceptarea de la aplicarea sancțiunilor către Rusia în relație cu Kaliningradul, insiști cu blocarea liberului tranzit.Poate că ar trebui să fie trecut în clar în tratatele UE și NATO ca sinuciderea unei țări să se facă în solitudine, și nu în solidar..Micuța Lituania, pe care 99,9 % dintre cetățenii planetei o confundă cu Letonia, fiind nevoie de o atenție sporită pentru a le deosebi,repetă cu Rusia, giumbuşlucul servit Chinei privind Taiwanul. O mică problemă:China este departe,Rusia, nu,și a amenințat cu represalii..non-economice.

În concluzie, trăim momentul istoric al rearanjării lumii în blocuri paralele și concurente. Dacă nu simțim fiorii istoriei,cu siguranță vântul recesiunii îl vom observa. Pandemie, masă monetară în exces,inflație, sancțiuni, deci micșorarea cantităților de produse disponibile.Rezultat? Grâu, produse alimentare, gaz,petrol mai scumpe. Se activează capcana datoriilor ,unele dintre aceste datorii crescute într-un ritm fără precedent în timpul pandemiei ...Ce face o țară săracă? Cumpără alimente și energie sau își plătește datoriile către organismele internaționale? Un exemplu? Sri Lanka.Țara a intrat în incapacitate de plată, colaps economic total.Ce a făcut? A chemat echipa FMI ,a eșalonat împrumutul vechi și a achiziționat un altul pentru a ieși din criză. Fiecare țară în parte va avea  această dilemă: Rusia/China sau America. Este lupta pentru supraviețuire și pentru acapararea Sudului Global. Rusia a anunțat că va vinde țărilor prietenoase ,iar SUA, după cum am arătat, permite comerțul țărilor cu regimuri liberale sau prietenoase. Imagini în oglindă, pentru că nu este,repet,o luptă între bine si rău, ci o luptă pentru putere. Europa ce va alege? A ales deja! Când strada înfometată va mătura prețioasele elite,mă îndoiesc că alegerea va rezista peren. Miza nu este să alegi dreptatea, ci pacea.

2.Colapsul Ucrainei

În 24 februarie,odată cu războiul propriu-zis, presa occidentală, sprijinită de o întreaga rețea de ong-uri și think-tank-uri, a început,la rândul ei,o veritabilă "operațiune specială",o amplă campanie propagandistică de mistificare a realității-un basm modern,în care binele învinge răul, borcanele cu murături devin arme mai performante decât dronele,cetățenilor cu mâinile goale le vine natural să oprească tancurile inamice,piloți-fantomă,eroi care înjură nave rusești și pășesc înspre nemurire demni,universul magic fiind completat de generali (reali) care analizează și prezintă jocuri pe calculator ca fiind lupte de pe front, atât de mare a fost îmbinarea ficțiunii cu realitatea. Un război de catifea, în care sângele vărsat aparține exclusiv dușmanului,special portretizat ca un barbar, un neevoluat,urmaș al hoardele mongole,într-un cuvânt,un inamic pe care ucrainenii ne fac o favoare că îl distrug și,pe cale de consecință,orice atrocitate le este permisă.După patru luni,magia s-a topit,iar bilanțul realității este tragic pentru Ucraina- lipsă muniție, echipamente militare distruse,degringolada, o țară ruinată,blocată în datorii,milioane de refugiați și 200 morți pe zi,adică 6000 pe lună. Pentru a da un context acestor statistici, amintesc că SUA a pierdut în timpul războiului din Vietnam 60.000 de militari. Tot războiul. Proporția morți vs răniți este de 1 la 4,deci putem adăuga și 800 de răniți pe zi, dintre aceștia se vor înregistra viitoare decese, rata uzuală fiind de 1 la 5,ca atare statistica morților va crește.Aceasta este situația de facto, sângeroasă și tragică, departe de idilicul peisaj al propagandei. "Până la ultimul ucrainean", sintagma rostogolită pe rețele sociale, capătă sens,depășind spațiul stingher al metaforei.În acest sens,ajută și ministrul de Externe al Ucrainei, Dmitry Kuleba,el solicitând  ajutorul omologului polonez pentru deportarea refugiaților (bărbați) ucraineni din Polonia către Ucraina pentru a fi mobilizați. De ce trebuie continuat acestor război când șansele Ucrainei de a câștiga sunt în vecinătatea lui zero? Rusia stăpânește acum peste o cincime din teritoriul Ucrainei, adică o suprafață mai mare decât cea a Belgiei si Olandei împreună. Nu întinderea teritoriului cucerit este importantă,mai ales pentru Rusia, cea mai mare țară din lume,ci valoarea acestora, dar am făcut această comparație pentru că există analiști/invitați permanenți ai televiziunilor care reduc valoarea teritoriilor la "două județe amărâte". Nu,este o (altă) încercare manipulativă de a bagateliza dezastrul, tocmai pentru a perpetua iluzia unei posibile victorii. Estul Ucrainei este partea industrializată a țării și cea cu resurse în subsol, iar pierderea sa, alături de cea a zonei de sud, echivalează cu peste 80 % din PIB-ul Ucrainei care a sărit în foile de calcul contabil ale Rusiei. Cele mai importante "două județe amărâte" pierdute vreodată de o țară! Ironie amară,Ucraina a devenit ,pe 20 iunie,stat partener al Inițiativei celor Trei Mări în anul în care,după ce a pierdut ieșirea la Marea Azov,este foarte aproape de a pierde si Odesa, adică ieșirea la Marea Neagră. Multiplele încercări (eșuate) ale Kievului de a recaptura Insula Șerpilor și refuzul deschiderii Odesei ,chiar și numai pentru coridoarele umanitare ,demonstrează importanța vitală a acestui port-odată pierdut, Ucraina devine un teritoriu landlocked, sufocat,fără principala arteră economică. În concluzie, Rusia a câștigat acest război / operațiune specială.Livrările de armament ale Occidentului (UE, SUA și alte țări NATO) au unicul rol de a prelungi distrugerea, dar victoria Rusiei este certă,contraofensivele spectaculoase se derulează exclusiv în fantezia unor "experți" occidentali, dar nu și pe teren, unde numărul militarilor ucraineni care se predau a crescut. Se va ajunge în acel moment în care, indiferent de armamentul livrat de bunii samariteni din "lumea liberă și democrată", Zelensky ,Kuleba, Arestovich & co. nu vor putea livra un număr satisfăcător de bărbați ucraineni pentru a fi trimiși pe post de carne de tun pentru că, oricât de cinic sună, aceasta este esența colaborării Vestului cu partea ucraineană. Poate atunci se va gândi cineva și la negocieri,într-o manieră serioasă.

Există și scenariul alternativ al continuării "slăbirii Rusiei" folosind alte teritorii. Lituania, micuțul stat orbit de rusofobie, pare dispus să preia ștafeta de la Kiev. Sau poate cineva clipește primul  tocmai cu ochiul atins de strabism și plonjăm toți într-o fază nucleară,ultima,iar pe piatra funerară  va scrie mare: aici zace specia umană care a ales să lupte în cel mai inevitabil război evitabil.

Pare imposibil? Nu și dacă urmărim articolele din presa occidentală sau ale experților cuibăriți în locurile călduțe ale diverselor ong- uri și think-tank-uri.Un singur exemplu, un expert al unui ong foarte important, ISW, Institute of the Study of War,din Washington, scria acum câteva ore că "Ucraina câștigă războiul strategic", victoria nu înseamnă respingerea armatelor rusești dincolo de granițe și nici distrugerea lor (dar ce?),ci faptul că vestul țării nu a fost cucerit. Eu,expert, din biroul meu din Washington, comod și relaxat, decid,în ciuda realității, că Rusia a dorit să ajungă până la granița vestică și ,pentru că nu a ajuns , este meritul Ucrainei, iată am fabricat o victorie a acesteia, deci am legitimat continuarea acestui război de anihilare a unei țări aflate foarte departe, la distanță de un ocean, o geografie care mă salvează- sofismul de care sunt mândru tocmai a trimis la moarte 200 de oameni/zi, dar distanța face impersonală această realitate.Prea puțini întrerup acest delir al logicii și se întreabă dacă Rusia a avut în fapt obiectivul de a saluta personal personalul din vama polono- ucraineană,cei mai mulți care o fac fiind expediați drept trolli ai Kremlinului, cu  excepțiile de rigoare- prof.Mearsheimer, Kissinger. Revenind la expert,acesta își desăvârșește analiza cu necesarul apel pentru continuarea alimentării Ucrainei cu arme.Se numește manufacturarea  consimțământului și, împreună cu interzicerea surselor de informații rusești, a funcționat perfect :stegulețele galben-albastre s-au ridicat în număr mare, manifestațiile
anti-razboi au fost inexistente (la invadarea Irakului în 2003 străzile au fost pline cu manifestanți anti-razboi),iar politicienii au primit legitimarea maselor tăcute și amorțite să acționeze în contra intereselor statelor pe care le conduc,pe bază de emoție. O epocă a lacrimei exhibiționiste,politicienii fiind aplaudați când devin impresionabili și lipsiți de pragmatism sau/și cinism.Nu știu dacă nemții au votat pentru un cancelar care refuză gazul rusesc,dezindustrializând astfel Germania, dar care suferă vizibil când vizitează Kievul. Lacrimile,chiar și pure, nu constituie politici de guvernare. Lideri slabi care se vor prăbuși sub presiunea unor emoții colective diferite de cele din februarie-de furie și mânie ale popoarelor pe care le conduc când acestea se vor confrunta cu inamici mult mai periculoși și mai vizibili decât Putin: sărăcia, șomajul, creșterea costului vieții.

Pare lipsit de sens să insiști pentru continuarea unui război pierdut deja sau să stârnești alte focare (Kaliningrad).Nu și dacă scopul tău principalul nu este victoria Ucrainei, ci slăbirea Rusiei. Între cele două obiective există sinonimie perfectă cât timp victoria Ucrainei este posibilă ,dar obiectivul slăbirii Rusiei de o manieră gravă,suficient de importantă încât să ducă la schimbarea regimului la Moscova, poate fi continuat și în absența unei victorii posibile ,până la distrugerea totală a acestei țări, deci nu pentru Ucraina, ci împotriva ei. Petrecerea continuă, Vestul livrează armele,iar Ucraina pune la dispoziție oameni dispensabili și teritoriu. Cinic? Cum altfel să fie un război purtat prin procură, în locul SUA?

Ieri, pe 23 iunie, Comisia pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) a guvernului SUA a ținut un briefing online cu privire la „Imperativul Moral și Strategic” care face necesară „Decolonizarea Rusiei", adică împărțirea în mai multe state a teritoriului Rusiei.În martie, aflat în vizită în Polonia, președinte Joe Biden a declarat "din greșeală" că obiectivul era înlăturarea lui Putin de la conducerea Rusiei. Iată că în iunie obiectivul maximal nu mai este acesta, ci însăși distrugerea statului rus.Ideea nu e nouă, în mai "The Atlantic "publicase un articol care argumenta necesitatea distrugerii ultimelor rămășițe ale imperiului rus.Nici democrația, nici înlăturarea lui Putin nu sunt suficiente pentru "eliberarea rușilor", ci este necesară o împărțire a Rusiei în câteva state mai mici pentru că Rusia oprimă popoarele indigene non-ruse din interiorul statului,deci trebuie să vină America lui Soros să înlăture "tumora" colonialismului. Federația Rusă este împărțită în 88 de entități federale,din care 21 sunt republici, fostele republici autonome  (Daghestan,Karelia,  Tatarstan, Cecenia,Lomo, Saha etc). Cum să nu fie Putin la vârful popularității sale, dacă aceste think tank-uri, plătite sau susținute de factori de putere de la Washington și probabil și de CIA, îl ajută să își legitimeze invazia Ucrainei ca pe un război existențial al Rusiei? Sancțiunile au fost targhetate public pentru a răni poporul rus, Zelensky a cerut în mod repetat unor țări turistice să nu primească turiști ruși. Nu a cerut ca lui Putin să-i fie interzis concediul la all inclusive în Turcia sau să-i fie refuzat sezlogul pe plajele Greciei, ci rusului obișnuit. Ce face Putin? Îl salvează, nu numai pe el,individual,ci restaurează gloria întregului popor rus, demnitatea și statutul de mare putere.Ajutat de suficiența semidoctă a experților occidentali, nu numai că nu este in pericol de a fi răsturnat, dar și-a asigurat astfel locul în galeria conducătorilor ruși străluciți, alături de Petru cel Mare. Dacă din varii motive, aceste ong uri își vor pierde vreodată finanțarea,nu găsesc impardonabil ca însăși Putin să le protejeze financiar, meritat, la urma urmei, niciun preț nu e prea mare dacă îți asigură loc de cinste în cartea de istorie, nu? O carte de istorie în chirilice, dar oricum este singura ce îl preocupă..Unica și ireconciliabila consecință a acestei situații este că Putin, amenințat cu înlăturarea, și Rusia, amenințată cu dezmembrarea,nu își permit să piardă în Ucraina. Destinele lor se suprapun. Propaganda involuntară  pentru adversar a intelectualității vestice este impresionantă. Dilemă de nerezolvat, nici SUA nu poate pierde confruntarea din Ucraina, reușind prin declarațiile de sprijin total, finanțare și hiperbolizarea morală a conflictului pe care îl poartă prin proxy-ul de sacrificiu, Ucraina, să facă foarte greu abordabil orice compromis.După retragerea rușinoasă din Afganistan, efectul unei altei înfrângeri ar putea detrona hegemonul american din stratosfera lumii unipolare în sordida lume multipolară unde e ușoară inflație de puteri regionale. Cum negociezi cu un adversar pe care l-ai descris ca Răul absolut? A priori,ai blocat comunicarea, diplomația,o poți face ,dar nu fără a-ți dinamita propria probitate morală. Într-o Ucraina care il interzice pe Dostoievski, arde cărți rusești, topește orice mărturie a culturii Rusiei, confiscă proprietățile etnicilor ruși sau ale non-rușilor care au colaborat cu armata rusă ,din convingere sau instinct de supraviețuire ,nu știu cât loc pentru negocieri veritabile există.Să facem un exercițiu de imaginație și să ne imaginăm că zonele cucerite de Rusia se întorc sub administrația de la Kiev. Ce se va întâmpla cu etnicii ruși? De fapt cu toți cetățenii ,indiferent de etnie,care au ales să trăiască în acele zone și să nu devină refugiați? Ce soluție le propune Zelensky pentru conviețuire pașnicā? O continuare a războiului civul început în 2014? Lipsa de entuziasm pentru armata rusă, chiar si in rândul rușilor din estul Ucrainei,vizibilă la începutului operațiunii specială,este explicabilă -o greșeală de comunicare;armata rusă a enunțat două obiective-  demilitarizarea și denazificarea,nu și preluarea administrativă ceea ce i-ar fi lăsat pe locuitori,după retragerea rușilor, vulnerabili la vendetta Kievului. De unde știu? Absolut toate televiziunile au difuzat imagini cu pensionari arestați de SBU pentru un banal "like" la postări proruse,în zonele din care armata rusă s-a retras.În munca asiduă de anihilare a oricărui element rus sau tangențial cu Rusia, presa, prin ricoșeu și absolut neintenționat, dezvăluie adevăratele culorile ale "democrației" ucrainene. Așa cum și Kissinger a declarat la Davos, Ucraina trebuie să cedeze teritorii pentru a semna pacea. Disonanța cognitivă totală:deși urăște etnicii ruși,deci o parte a cetățenilor săi, statul  ucrainean nu este dispus să cedeze teritoriile locuite de aceștia,găsind mai potrivit să îi bombardeze .Sau poate nu este nicio sincopă de logică,teritoriile îi sunt trebuincioase ,nu și locatarii lor..și așa am închis cercul deschis în legătură cu cele "două județe amărâte" care produc peste 80% din PIB-ul Ucrainei. Dacă ați cautat în text urmele simpatiei pentru cauza ucraineană și nu le-ați găsit,nu vă obosiți, ele nu există. Acum câteva zile,fostul președinte ucrainean, Poroshenko, a declarat că Acordurile de la Minsk au fost un refugiu pentru a câștiga timp și a se pregăti pentru război,în niciun moment nu a fost luată în serios aplicarea lor.Semnate în 2014 și 2015, au asigurat rezerva necesară pentru a transforma Ucraina într-o țară de facto NATO, pentru a favoriza corupția și oligarhii care ,la rândul lor,au finanțat batalioane de extremă dreapta cu rol declarat în pedepsirea, torturarea, ostracizarea și uciderea cetățenilor ucraineni de etnie rusă.Declarațiile lui Poroshenko se sincronizează cu cele ale lui Arestovich, acesta din urmă declarând că se știa din 2019 că va urma un război cu Rusia necesar pentru a intra în NATO. Din 2014 până în 2022,Ucraina a reușit să își construiască o armată profesionistă, mare ( 250.000 de oameni) ,antrenată, cea mai performantă armată din Europa.În 2019, poporul ucrainean l-a votat pe Zelensky pentru că a promis că va normaliza relația cu Rusia,vot deturnat rapid de președintele-erou.14.000 de victime în cei opt ani de război civil și retorica periculoasă a lui Zelensky (Munchen-ori suntem primiți în NATO ,ori vom construi o bombă atomică) ar fi reușit să-i procure un casus belli legitim chiar și Mamei Dragonilor, nu numai lui Putin. Sigur, atacarea unei altei țări este greșită,în valoare absolută,dar în cazul Ucrainei a fost o invazie provocată.Nu o spun eu,ci alte minți mai avizate,inclusiv Papa Francisc. Deci pentru "cauza ucraineană", dispusă să isi folosească proprii cetățeni pe post de carne de tun pentru a asigura rolul de trigger într-o confruntare a unipolarității americane cu o nouă ordine mondială nu poți avea empatie. Mai ales când aparent inofensivele stegulețe galben-albastre s-au dovedit capabile să măture toată
bunăstarea vieții europene.