Teze si sinteze

    I.Teorii 1.În 1904, geostrategul englez Halford Mackinder  a scris un eseu intitulat „Pivotul geografic al istoriei", enunțând o teorie despre dominația lumii bazată pe zonele geografice și modul în care acestea se influențează reciproc. Vom folosi noțiunile propune de autor:insula lumii și oceanul planetar. Din suprafața totală a globului trei pătrimi sunt ocupate de apă:oceanul planetar (Atlantic, Pacific,Indian), iar numai o patrime revine uscatului, iar din aceasta suprafata doua treimi revin Insulei lumii, formata din Europa, Asia și Africa, în timp ce cealalta treime este formata din America de Nord si de Sud si din Australia.Autorul observă că pe Insula lumii trăia majoritatea populației,fiind zona cea mai bogată în resurse naturale.Pe Insula lumii existau state puternice, dar și un echilibru de putere al acestora. Totuși, în situația în care un stat ar fi reușit să devină dominant,ar fi fost în situația să conteste dominația absolută a oceanului planetar pe

Când Roma nu a mai avut forța pentru a impune Legea romană (Pax Romana), a ales să propage "dezordinea romană", în numele supraviețuirii. Mai mult, Imperiul Roman de Răsărit a ridicat această  strategie la rang de politică imperială pentru a-și proteja frontierele - dacă Imperiul nu putea guverna frontierele, alegerea a fost să le facă neguvernabile, imposibil de guvernat, deci fără miză se a fi cucerite. Statele Unite ale Americii, un imperiu informal, au preluat această strategie, dar au modificat-o - dacă în cazul romanilor, era o tehnică defensivă,folosită în interiorul teritoriului, în cazul Americii a devenit totalmente ofensivă, conflictele generate fiind externe homeland-ului. Caracteristic imperiilor în declin, Profitând de poziția geografică izolată și sigură, în intimitatea celor două oceane, aprinde conflicte în întreaga lume, de cele mai multe ori în proximitatea adversarilor și astfel se poziționează ca o oază de stabilitate și securitate, atrăgând 

Mărturisesc că în ultimele zile, încercând să înțeleg situația din Ucraina, m-am împotmolit într-o mare de fake-news-uri și de analize lipsite de orice obiectivitate, mai degrabă niște rechizitorii morale, construcții lacrimogene,pline de emotivitate și reacții viscerale, eliptice la capitolul logică formală. Cu riscul de a fi etichetată greșit, pentru că, da, trăim vremuri unde nuanțele în gândire sunt iute înlăturate și blamate, neexistând decât atitudine pro-NATO absolută sau pro-Putin forever, voi încerca un demers aventurier - o analiză obiectivă și pragmatică a atacului rusesc în Ucraina. Cred cu tărie că repetând furioși că Putin e nebun, războiul e rău, Ucraina e țară democratică, nu numai că nu ajungem la adevăr, dar riscăm să ne pierdem în mlaștina lozincilor goale de conținut (și de gândire critică). Pentru conformitate, adaug că această criză nu este produsă de inocenți - nici Ucraina, nici SUA, nici UE, nici Rusia nu se califică -, singurii care suferă și sunt